Motto: Stați, m,-acasă!

MÃRUL, PARA ȘI PARTIDUL

Într-o livadă, undeva, în țară,
S-au întâlnit pe frunze, într-o seară,
Un măr – Ion și-o pară – Mărioara,
Ce-au suferit de sete toată vara,
Că n-a plouat din cerul cel păgân
Și-atunci livada, sat fără stăpân,
A suferit de-un mare fructucid...
- Să-nființăm, surato, un partid,
Propuse el, cu seriozitate,
Că, uite, altfel chiar nu se mai poate!
Uniți, vom fi mai tari și mai puternici
Și ne vom apăra de-acei nemernici
Ce uită că avem și noi o viață,
Că și noi ne-avem locul într-o piață,
Noi, cei cu rădăcini înfipte-aici,
Ce nu-ncăpem de-atâția venetici!
De-acord a fost rapid și Mărioara,
Așa c-au străbătut livada - țara,
Trecând peste răzoare, arături,
Și-au stâns un milion de semnături!
Urmarea: într-o lună jumătate,
ÃŽnscrierea a fost formalitate.

În vreme, din cadouri, din donații,
Din zecile de mii de cotizații,
Partidul lui Ion a prins putere,
Strângând în bănci, în conturi, o avere.
Așa-ncepu să aibă căutare
La cele cu doctrine similare
De mai la vest, din marea Uniune,
Reprezentând livezi întregi de prune,
De pere mari, de mere cât bostanul,
Deci nu ne miră că se face anul
De când Ion semnat-a un contract,
Prin care se năștea un fel de pact
Ce stipula voința de-ndrumare
Din partea aliatului mai mare.
Cu timpul, apusenii - aliații,
Au prins a le trimite indicații
Și ordine de cum să facă legi,
Exemple din arhive, cărți întregi
Menite să-i îndrepte spre progres...

Și le-au fixat o dată de congres.

Iar la congres, Ion și Mărioara,
Veniți și ei să reprezinte țara,
Găsit-au la prezidiu un pomelo,
Flancat de secretara Consuello -
O blondă durdulie, o lămâie -
Și-o varză acră de Bruxelles, lălâie
(Aveau și-o filială de legume).
Când, vesel, amical și pus pe glume,
Se duse la Pomello nea Ion,
Umflatul se răsti: s-avem pardon!
Sunteți păliți, ne faceți de ocară
Și depășiți de timp, ieșiți afară!

Așa e când, semnând cu alte state,
Accepți transfer de suveranitate!


FANTEZIE

La cules, stătea la rampă,
Adunată de pe ram,
Marry, para de la lampă,
Lângă mărul lui Adam.

Au fost puși aici la treabă -
Chiar că n-aveau de ales –
Să încarce câte-o roabă
Și s-o ducă foarte des.

Și mai sunt în jur, grămadă,
Stând la umbră sub un măr,
Angajații din livadă,
Adunați aici, în păr!

Dar din zori, de dimineață,
Până hăt, în faptul serii,
Dintre perele în viață,
Cea mai harnică e Marry!

Devenind așa vestită,
A venit un individ
Și-am văzut că o invită
Să se-nscrie în partid.

Cum i se-adresa în șoapte,
Marry, fire certăreață,
I-a strigat lui Papă-Lapte:
Meri în moașă-ta pe gheață!