iar zeama vieții e-n coagulare
sub roșu de lalele pe trecute;
sunt clipe în surdină petrecute
ci nu mai e nevoie de fulare.
un Ieri o amintire mai ascute,
îmi simt bătrâne-a mele mădulare
iar tu, femeie, ești în adulare
vecia-ntr-ale ei să ne discute.
de sânul mamei sunt în grea ruptură,
lichefiez secunda care vine,
îmbrac o slovă caldă în captură.
rostesc din carte versuri către tine,
te vei umbri cu litera-n lectură
și poezie vei purta-n retine