Un zâmbet, dintr-un altădată,
răsucit în sine, ca o spirală năzuind spre un capăt.
Acum, doar înghețul grindinei în care tremură viul.

Prelungeam, pe-atunci, până la extaz, bucuria,
făr-a ști că nimic nu durează mai mult de o clipă.

Nimic nu stagnează. Doar melancolia unui sfârșit ce durează.