aerul din jur
de gânduri devine vâscos
și covorul ți se pare mai gros
de câte urme pe el ai lăsat
ca leul în cușcă?

pentru curat ambiant
falsă-i părerea că poți fi aspirator
mai devreme sau mai târziu
depresia tot te înfundă

fă-ți un duș prelungit scoțian
spune-i celui din oglindă cu moacă pleoștită
să nu se mai creadă bou
cât încă e taur nejugănit
deschide ferestrele larg
tai-o pe ușă
viața te-așteaptă
prinde-o din urmă
ia-o în brațe
strânge-o sărut-o șoptește-i cu drag și alint-o
și nu te sfii s-o muști cu dinți ca de lapte
de sfârcuri de gât și de buză
c-atâta așteaptă
nici ei nu-i priește
starea mofluză...

așa
vezi că se poate
hai
ușa-i deschisă...