O lume
a anormalității
își crește
halucinațiile
din țipete isterice
de pisici în călduri
din urletele
entităților sinistre și stranii
încuibate
în anomaliile psihicului
mușcat de depresii
din malformațiile
unei vieți
mânjită cu pestilențial, promiscuu și fetid
și aruncată
iraționalului
lătrând în disonanțele absurdului

ÃŽn timp
dacă nu ai scăpat
de halucinații
acestea se întăresc
smălțuite
cu patologic, maladiv, morbid
și mi-e milă
de o astfel de ființă
la care senzitivitățile
nu mai folosesc la nimic.

***
Cum ar fi
oare nefiindul
dacă ar fi umplut
cu fericire
poate că raiul
l-ar face
o fațetă a sa

Cum ar fi
oare o fericire
care să ne facă
nefericiți
poate că iadul
ar accepta-o
în componența sa

Cum ar fi
oare o lumină
care ne-ar orbi
ne-am bandaja atunci
cu întuneric

Cum ar fi
oare să tăcem încontinuu
limba
și-ar pierde valoarea stilistică și cognitivă

Cum ar fi
oare să trăim într-un poem nesfârșit
cuvintele ar fi acte existențiale.