agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2016-06-07 | |
suntem prea obosiți să mai fim vigilenți
întârziem ca și cum am avea la dispoziție infinitul (între timp cineva trage sforile. noi credem că e un joc naiv de păpușari. cu urmări pur estetice) detalii minore, de atâtea ori ignorate, ne prind acum ca-ntr-o pânză de păianjen hipnoza perfectă, labirintul croșetat în detaliu să nu dea greș (și, de fapt, care este rostul unui labirint?!) nu facem niciun gest, nu ne lamentăm... amorțim. din când în când un ceas ticăie ciudat. tresărim de formă: altcineva tresare în locul nostru. intrăm mai apoi în transă sau cum s-o mai fi numind (ne)starea asta nu, poemul cel mai trist nu este acela în care scrii explicit: „TRISTEÞE”, nici singurătatea cea mai adâncă atunci când exclami: „Sânt atât de singur!”, nici spaima când alegi să fugi în loc să rămâi, nici sentimentul de boală când iei parasinus și faci rmn, nici măcar moartea nu este atunci când îți citești necrologul sau îl rogi pe altul s-o facă toate acestea vin cu înserarea continuă ca o afecțiune cronică inevitabilă când cortina se trage insidios între tine și restul când, cu cât te deschizi mai mult, ești înhățat când, involuntar, într-un gest suprem de sinceritate, mâna ta desenează recipientul gol, țipătul vidului, plasticul din cornee, laturile ermetice ale triunghiului de foc
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate