cu ce să te acopăr apă sfințită
eu, groparul formelor indecise
există oare trufie în așezarea frunzelor în pom
sau durerea mușcăturii ca o măsură a fricii
nu
iubirea nu-i o țară caldă între coperțile unui poem
sărutările lipsă nu sunt păcatul primordial
ca o irosire a trupului femeii prin atingea ta
nu mai răsfirăm neființele în van
nici căderea oamenilor în gol
precum cuvintele vampir
nici praful mâinilor reci ce nu știe să mai cadă
doar mirosul nopții când păsările își iau zborul

la ușă bate somnul adâncurilor
din toate diminețile neisprăvite
într-n loc gol al morții ca un cimitir curv

nu am niciodată răgazul unei respirații