agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2016-06-27 | [This text should be read in romana] |
ninge
cu bună știință păcătuiesc suflă duhul genezei peste bătrânii cireși ninsori de petale mă îmbracă și albul îmi vine perfect pășesc ca un shinto către primul altar caut mâna destrămătoare de flori și nu o găsesc cu ochii închiși străbat ceainăria lui D cel mai mare poet recită din opera sa toate ale sale arătându-se nouă prin el ce nu e gândit nu există aștept încă ceaiul și ninge atipic aldinele cad din al șaptelea cer ca vrăjite se opresc la taifas levitează o vreme, se tocmesc, se visează ființe îndelung repetate se prefac în păsări, în floarea căzută, copaci monocrome schițându-mi traseul netul e plin de locante secrete un glob ethernal smuls din rai cu stigmate albastre spre centrul tăcerii sensul e unic luminile vagi, rotocoale de fum și-un murmur de taste sub degete cuvintele cheie prefac în ziuă noaptea și aduc în fereastră splendori din partea cealaltă a lumii ninge nostalgic se eliberează de floare sakura pe aici oamenii se salută tăcut, se înclină încet, vorbesc despre lună îmi priește ieșirea și totuși sunt trist, febra noului m-a cuprins sunt captiv în orașul cernelii, nimeni nu intră nu iese lent amestec un ceai între două rostiri ne atingem în gânduri mai rece ca vântul peste floare suflând îți scriu din mulțime de parcă m-ai ști, am atâtea să-ți spun despre neliniști, despre poeme nescrise, despre neîntâmplate iubiri altfel despre cântecul păsărilor în acest anotimp ah! cum mai cântă sfărâmându-mi auzul în mii de viori până zorii să vină am locul plătit, traversez alte puncte pe sticlă pământul răsuflă prin șuvițe de fum se închid cafenele, cad obloane se proptesc de o coajă de lună subțire și pleoapele grele inima are o bătaie în plus și tu înnoptasei prin aburii denși caut lacrima în ochi iritați și nu o găsesc plâng cu amintirea lipită în cearcănul lumii și ninge dumnezeiește ascultă dacă stai nemișcat se aude cum trece prin inima ta celălalt, celălalt, celălalt
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy