Stau în fund pe un teanc de dovezi și mă uit pe fereastră.
E mijloc de vară și afară e ceață. Dincoace de ea – plouă
cu vorbe iar lumea se lasă dusă de val. La dracu` în praznic.
Dincolo de toate acestea – nicio citație niciun litigiu. Te duci
la un funcționar. Te trimite la avocat. Te duci la avocat
și te trimite acasă. Adevărul nu iese niciodată la iveală.
Minciuna – întotdeauna. Când ești singur ceea ce auzi
și ceea ce asculți pot însemna două lucruri diferite.
exprimate în același fel. Anul acesta reprezentanții
companiilor farmaceutice au ajuns la vecinii mei mai devreme.
Îi aud cum fac reclamă la calmante. Se anunță un profit fabulos.
Pentru ei nu pentru vecini. Undeva în depărtare omul-colectiv
bate câmpii. Face propagandă ca pe vremea colhozurilor.
Strigătele lui ca niște lovituri de ciocan nivelează orice formă
de individuație. E clar mi-am spus ăsta nu o să mă accepte
sub nicio formă. Niciodată. În jurul lui încep să se adune curioșii.
Îl ascultă un timp apoi sfârșesc prin a-i ține isonul.
Zbiară după el mai mulți odată zbiară tot felul de aberații zbiară
fără să își dea seama că se află pe cale de a naște o fiară.
Ciudată poveste îmi spun apoi îmi pun căștile în urechi
și încep să aștept viermii alături de Waters. Când ești singur
ceea ce auzi și ceea ce asculți pot însemna unul și același
lucru exprimat diferit. Afară încă e ceață. O ceață de cuvinte.
O ceață mai densă decât norul de la parter care levitează deasupra
unui cerc de fumători. Dincolo de ea – nicio citație niciun litigiu.



https://www.youtube.com/watch?v=1ysgG3zNUOg



30.06.2016;
21:30.