Nu există decât miez
și direcție, spunea.

Oricât ai căuta ea nu-i de găsit,
ea nu vine,
ea nu așteaptă.

Nu poți s-o chemi
pentru că nu are nume.

Ea nu trăiește în pământul celor vii
doar trece uneori prin fața ta
și tu doar privești.

Ai vrea să-i spui
dar din gâtlej îți iese un urlet de lup
răgușit.
Ce spaimă!

E prea târziu.
Mi-aș acoperi mâna deja
cu pământ,
ca să se învețe, să se obișnuiască
să se împrietenească cu viermii
din timp.