s-a rupt un fir în lipsa ta printre celelalte jucării scămoșate
un fir de aur alb cât o viață de om cucernic pe fața oglinzii
un solemn stâlp electrizat de viața celorlalți mirați
exact la înălțimea iubirii în patria gândurilor fugare
o nadă de scos oamenii din aer pe cărările fluide ale eternității
captiv în himera palatului de cleștar tot mai străveziu și dulce
în drumul atâtor unde de telegraf întârziate în necunoscut
scrijelind tot mai stinsul contur în lumina lumească