un giuvaier peste mâna dreaptă a gândului
virgula greșită din măruntaiele poftei
rostogolindu-se spre a da sens propoziției
printre nutrienți și rebuturi din natură
tot mai aproape de a fi imaginată în minte
dar niciodată ancorată prin lichidul vâscos
sclipiri din ea se pierd în sângele nou
ca niște flame de artificii în interiorul omului
tot încălzind pielea și viața spre sens