Pentru multele pasiuni ale doamnelor, să fie de vină indiferența păunului,
evantaiul său emoțional, a lui dragoste către sine?
Cele o mie de ochi care te pot mângâia, cele o mie de gene în lunecare
pe abdomen?

Numai tu, Doamnă, știi, cu siguranța unui stilet, purtat la jartiera albastră,
că e mai mult de atât: o tehnică de strunire a sângelui, o tehnică pentru surâs,
o tehnică a leșinului.
Și o tehnică a morților zilnice, cu care te-ai obișnuit
din partea lui, asasinul tău de serviciu.
Le alegi după voie, fără a privi cu adevărat cine moare și cine trăiește.

De aceea, eu sunt pentru tine Mesia, care te ating și te vindec,
care îți șterge tatuajul vulgar, de lebădă cosmică
și îți corectează cu infinită răbdare mersul de rață.
Mai indiferent, mai ironic, mai tandru,
îți voi face observația aceea simpatică, într-un fel inedit și tranșant:
oricâte suflete ai schimba,
când stai la birou și îți amintești ce te doare mai mult,
lumina corpului tău ne inundă,
așa că nu ai în frunte o singură stea, așa cum cred doamnele tale,
ci o întreagă constelație,
pe care o pot întoarce cu mâna.