Cineva
Zicea odată,
Ciupind corzile în cânt,
Tot ce e pe lumea asta
E o ,,vânare de vânt”.
Și-ar mai fi ceva
De spus,
Chiar acum
Și dintr-o datי
Ce nu e prezent
Cu noi,
Poate fi și numărat?
Așa că
Mi-am zis
Curat:
,,Mai citește,
Și ajungi un înțelept”.
Însă viața asta, iată,
Imediat m-a contrazis,
Sfătuindu-mă îndată
Să nu mă-ncânt,
Că și-nțelepciunea
Este
Tot o vânare de vânt.
Am râs,
Am plâns,
Cu vin m-am îmbătat
Și,
Când m-am trezit constrâns
De un ciudat avânt,
Ușor și iute am aflat
Că lucrul ăsta este
Aceeași vânare de vânt.