Rece, aspră și sihastră,
Ne pui gheață în fereastră,
Aduci viscol, frig și ger,
Și presari neaua din cer.
(Iarna)

Sfânt și bun ca Moș Crăciun,
Alb la plete și perciun,
Și-n ghetuțe de copii,
Pune dulciuri, jucării.
(MoÈ™ Nicolae)

Vin din boltă, lin, plutesc,
În alb, lumea o gătesc,
Nu mă ține-n palma mică,
Mă topesc la căldurică!
(Fulgul de nea)

Moale, albă și pufoasă,
Dacă-i ger, aspră, lucioasă,
Și pe solul ghemotoc,
Iarna mă aștern cojoc!
(Zăpada)

Veșnic verde, rășinos,
Îl ornăm deși-i țepos;
Cu beteală lucitoare,
ÃŽn Ajun. Cine e oare?
(Bradul)

Are tălpile lucioase,
Rupe pârtii reci, tăioase,
Și zboară pe derdeluș,
De n-o prinde nici Lăbuș!
(Sania)

Om făcut din neaua moale,
Alb din cap până în poale,
Nas, un morcov, ochi, cărbune,
Și n-are vioiciune.
(Omul de zăpadă)

Barbă albă, moș frumos,
În strai roșu, generos,
Sub brad pune jucării,
La cei mai cuminți copii.
(Moș Crăciun)