De astăzi - țineți minte! - am statuie
în Piața Regăsirilor de Sine;
de-acum, e liber să mă-njure-oricine,
să mă bârfească, să mă bată-n cuie.

De tot ce-am scris nu am, nicicum, rușine:
am pus în vers povara amăruie
și dulcele popas la vreo duduie
întreținută-,n fast, de cioclovine.

Nu m-am legat, prea mult, de vreo dorință,
încât să fac din ea vreun cap de țară,
nici cheag n-am prins vreodată-n suferință,
deși m-a strâns, ades, a ei brățară.

Am cununat înaltul cu-adâncimea,
iubirii să-i blagoslovesc vechimea.