se mutase într-o cameră încălzită
de ochii unui prunc pe la amiază
abia trezit din somn
pregătindu-se
să scâncească
mulți ani de acum înainte
și noi căutam
prin zăpadă
urmele pașilor ei până la ușă
știind că la căldură se vor pierde
dar niciunul nu se întreba
de ce nu se topise
omul de zăpadă