când nu mai poate cânta game stelare
pe o singură coardă
destinului
ca o soluție extremă drapat sub măști schimbătoare sufletul meu
poate eu poate tu
se botează în fa diez de-nsingurare

de lună plină
strigă nenumitului dor
”vin către tine iubite cu veșnicia zaharisită ca o miere florală
pe degete”

explozii în lanț
ca un descântec al nașterii vibrează de pretutindeni
cosmice defulări a luminii-n sinapse
din mine
țâșnesc misterios rădăcini
înfășoară fiecărei șoapte oamenii vrednici
să-i poarte tăciunii

cu inima hrană focului vetrelor sacre nu li se decolorează niciodată pulsul

în orice direcție aș toarce timpului
meridiane oarbe
vei auzi
”vin către tine iubite să-ți fiu vestală”

îmbrăcate pe dos cămășile ploii destramă incandescențe
la umbra viselor incestuoase
soră a tuturor erupțiile solare duc sporii voluptăților neconsumate
în solzii dragonilor
celulelor mele nu li s-a găsit
îmblânzitorul perfect

până la capăt n-am să merg nicicând
spiralat mi-este datul suflării

”vin către tine iubite” foșnește aerul în care-mi adorm iertările
să-mi pot ocupa rotunjirea în hambarele vidului beatific
materia știe vibra tonalități
chei magice descuie portative în epidermă sunetului astral
șoaptei mele hipnotice imprimă ardențe
”vin către tine iubite în respirul blând al veșnicirilor
să te poți locui ca un zeu”

însetarea ta fără saț călește oțelul vertebrei

până carnea va cădea de pe oase citindu-ți invers ecourile
”vin către tine iubite” ca să-ți fiu fără procură
în lagune

desfrânare de-albastru