agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2017-03-14 | |
în fiecare dimineață-anotimp mă-ntorc din țările calde
mările din geană vor aștepta cuminți refluxul conjugarea care nu ne trimite în exil ochii rămași pe fundul clepsidrei după ce ne-am spălat-o conștiincioși în genune deși nu-i ora preferată particip asumat la ritualul cetății îmi pun lucid și fără spaime de nessus toga cuvintelor cea roșie (nu refuz surplusul de forță adus de legile cromatice ) cusută în filigrane aurii broderia de ceruri nu-mi dă voie să uit descendența regală fiecare ușă mă cheamă constat alb deschide un labirint ce varsă minotauri în mine umărul impregnează de sacru atingerea de lucruri din toate unghiurile roiul de ispite poposește în căușul palmei să verifice de sunt om sau poate un zeu în recluziune oricât aș curăța colbul zilei din havuzul pleoapei vederea se tulbură se moare prea mult anonim fără buze se risipește nectarul pe lespezi funerare oțetul nu lasă spuză pe nici o rană și somnul din oase ne-ngroapă de vii ai grijă de mine îți spun tu râzi și m-arunci neglijent într-o clipă fugară împachetezi sâsâitul șarpelui într-o cuantă doar de tine știută sporii păcatului se strecoară prin cusătura sufletului ața lumescului e putredă fără oțelirea iertării umezeala e toxică nu are rost să cobori în arenă cu ventriculul prins în rugină mâna ta e punctul de referință talgerul tainic în care clipocește soarele saturată de vulturi carnea mea își recuperează văzduhurile gurile cetății n-au putut mușca din oglinzi zborurile au rămas intacte chiar după ce mi-au sfâșiat cămașa zidurile poroase au sorbit lacome curcubeiele și-au început să-nverzească nu știu cum se dezbracă lumina în om să nu-l ardă de ce nu văd rostul să-ntreb un petec de tăcere cade precum o toamnă prea bogată din toga de pe umăr magistrala inimii asfaltează cu stele rănile din jurul piroanelor marea își ascute strașnic talazurile și cârpește ecouri cu fir de veșnicie
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate