e un târziu în cele-ale luminii
și-a fost și ziuă leneșă și seară
ci ești înveșmântată-n vis de ceară
și alb i se adună-n vârf tulpinii.

în ghiocei pliviți de-a vremii gheară
urcăm zburând prin sfintele lor linii
curând din roză vom culege spinii
de nu va fi nuntirea noastră fiară.

vom merge-n sân cu rima-n regăsire,
firească-n toate-a ta eternitate
de lungi, ciudate nopți în părăsire.

în om corola e o cavitate
omătul tainei e de mănăstire
în pisc de floare-i neaua-n puritate.