în rochie de mireasă
printre mii de tăceri
ninsori mă acoperă
în înserarea asta fără cuvinte

azi port pelerină de hârtie
prinsă în ultimul tău gând
viscol greu dincolo de o carapace goală
în aleanul încărcat

în halat negru
iau micul dejun cu bătrânețea
ploile toate le port
oare mă vei mai iubi în negura asta fără înțelesuri?

în sufletul tău tot
în blue jeans și cămașă albă
vărs vise dincolo de nori gălbui
vântul mă poartă pe plaja noastră
oare mă vei mai iubi între atâtea ninsori apăsătoare?