nimicuri în ureche, dulci șoptite,
mireasma ta-n auz ne-mpotrivită
iar la cuvânt și dumnezeu invită
preamergător spre dorul de ispite.

ci-mi ești a mea, femeie isprăvită
de tine-s literele-n foi răpite
de fugă-n lacrimi, de nimic grăbite
de-mi pare ploaia de zadar lovită.

săracă slovă în peniță stândă...
precum îs ape vremea ta o treci
și îmi aduci culoare de osândă.

ți-s visele suinde-n mine reci
și ochi divin ne stă deasupra-n pândă
urcând pe munte de sisifi poteci.