te-am lăsat să intri

ai găsit
halatul galben cu guler înalt
o cafetieră și zațul acela / 3 sticle cu ojă solidificată / brățara cu marcasite / maldăre de textile / maldăre de cărți – atâtea litere începute! / 2 gărgărițe metalice survolând imaginația / lumina mânjită / ceasul înțepenit la o oră... alte nimicuri...

ca un dulău puturos
timpul se ghemuise pe
respirația rămasă în
colțul abrupt și
ferestrele arătau
ca în ziua aceea în care
nimeni nu le aflase

ai zărit
urmele degetelor încleștate
amprenta căzăturii din care nimeni-nimeni
de unul singur
nu se mai ridică
.... golul pe care îl lasă cel care
refuză să se mai întoarcă
uscăciunea cuvintelor schimonosindu-se
de singurătate
de capul lor trecătoare în
nicio duminică
mirosea alb-târziu
pânzele camuflau tavanul cu frică


acum
te-am lăsat să intri
vindecă-mă chiar dacă eu
Doamne!
te-am trădat
cu mult înainte ca
Iuda s-o facă

intră / oprește-te / auzi-mi absența
atinge-o / strânge-o / vorbește-i cum numai Tu știi
modeleaz-o până când
așa depaaaaaaaarte cum sunt voi simți
zvâcnetul inimii în palma uriașă

(7 ante-meridiem
ora la care poate
mă voi naște)