Arome tăvălite în neant
Sclipiri opace de speranță
E mult mai mult decât riscant
Să ne dorim o nouă viață.
Stau clipele la tânguit
Din amalgam răsar iluzii
Se vor doar clipe întru unduit
Pe el cel lac fără infuzii.
Din arșița fără scăpare
Din naltul parcă infinit
Se lasă o iluzie-n candoare
De-a fi ce nu s-a întâlnit.
Adorm și cetele-n istorie
La răsărit apune gândul
Se naște din dorința iluzorie
Succesiunea ce străbate vântul.
Iar din ardoarea fără de hotar
Din arderea crepusculară
Aștept să mai primesc în dar
Sărutul morții ce stă să dispară.