bună bună iubito târzie
sunt un pic nesigur și cam bâlbâit
nu din cauza preamultului vin
cu via lui aromă tulburătoare de viață
din vița blestemată a rubiniului philon
sorbit cu o ciudată nestinsă sete
din stacanele alea ciobite
din trup de fecioară de pe vremea lui omar
a cărei magie încă ademenește-n răspântii
ci intimidat de chemarea ascunsă a ochilor tăi
atemporală oglindă fermecată
ce mă mint cu totul aproape totul despre mine
păcat păcat că-i prea târziu
secundele-mi clopotesc apocaliptic
abia acuma aflu că ți-eram predestinat
și doar aici aici pe terra ne era dat
sărmani drogați departe cât mai departe
de rai de veșnicie și de tot ce era sfânt
fericiți să sorbim prin vene fiorul otrăvii
din vârful săgeții lui cupidon

nerăbdătoare mă mai aștepți pe malul mării
printre iluzii lângă far în penumbră
goală doar tu meduze visări și alizee
ca pe-un ulise spălat de păcate
să îți prefac în perle nisipul din scoică
dar eu scrutând civilizații dispărute
înot încă prin colbul speranței
pe bulevardul ăsta ca o mântuire
care duce spre kilometrul zero
de unde era posibil orice alt început
încă o mai descos pe sofia despre tine
naiv mai cred că ți-e amică
dar ea ea ce să mai spun
mi-a cusut mințile cu philonebunia
celor salvați din cristelnița înțelepciunii
cărora ostatic le mai pavez încă poteca

asta e n-a fost n-a fost să fie
unicul vinovat rămân doar eu
ne vom reîntoarce în eternitate
pe căi cu culori diferite
tu mai pură cu încă o ispășire
iar eu asupra-mi cu o osândă și mai mare
și condamnați de legea contrariilor
ne vom îndrăgosti din nou absolut fatal
vom fugi iarăși pentru ultima oară
în neștiut pe o planetă ca noi de nebună
tocmai când destinul își va face siesta
și poate poate acolo poate

te rog te rog chiar de voi mai întârzia cumva
fă orice orice dar nu te mai mărita
stăpân prieten discipol sau frate de mi-ar fi
și și și chiar iosif de-o să mă cheme
nu pot detest detest să te împart cu altcineva