Pentru că viața mea nu-mi place,
îmi născocesc o alta.
Veacul e tânăr și stângaci
ca un mânz pe pajiște.
Studenții din Gottingen,
cu cicatrice pe obraz,
se bat în duel
pentru o dragoste fără viitor.
Europa doarme între certitudini.
Nicolae II seamănă cu vărul său
pentru că regele Angliei și el
poartă aceeași barbă.
Mă minunez de orice umăr, de orice sân.
Îi citesc pe filozofi
și îi prefer pe cei ai Chinei.
Insulele Boromee sunt atât de ușoare.
Vizitez mari Muzee
și femeiuști micuțe.
Sunt pasionat de ruletă,
de săruturi furate,
de paciuli.
O baroneasă baltică
mă numește: „Canișul meu”.
Corpul meu are douăzeci și șase de ani și sufletul patruzeci.
Parisul e satul meu, și Berlinul cazarma.
Scriu într-o scrisoare către părinți:
„E prea devreme pentru mine să devin adult:
Am oroare de Wagner,
îmi place Franz Lehar.
Fiți sănătoși; războiul și existența
nu sunt – oare mă-nșel? – strict necesare”.


Traducere Maria Banuș