Insomnii
ÃŽn dar
Îți ofeream.
Aroma cafelei
De pe buzele tale
ÃŽn zorii
Goi
De amintiri
Plini
Doar de orizontul
Unui destin
Imaculat
Îngemănat
Isteric de dulce
Disonant de tandru
Nu mai era nici drog
Nici plăcere
Ci doar o continuare
A uimirii mele.
ÃŽn palma ta
Se ascundea
Tăcerea
Din miimea de secundă
Prevestind Geneza
Din care exploda
O șoaptă
Mângâindu-mi genele
Și-asperitățile
Încât nu mai era
Atom al meu
Nedizolvat
În fiecare umbră
În care poposești
Efemer prizonier
Cu fiece rol
Al încă unei zile.
Dansam cu fricile
Alintam durerile
Unul altuia -
Circari la trapez
Fără plasa de siguranță.
Cu primii pași pe stradă
Te pierdeam
ÃŽn tenebrele realului
ÃŽntr-un dor
Ce mi se prelingea
La margini de speranță
Tu nu știai
Cât mă temeam
De o zi polară
La capătul căreia
Ochii mei
Îți vor fi străini
Și pe timpanele mele
Va lenevi
Un ecou al unei iluzii.
Dar dăinuiai obsesiv
Ca un scurt adagio
Al pașilor
Și respirațiilor mele
De eram foc
Tu erai fumul...
De eram zâmbet
Tu erai lumina...