de vei zidi din piatra lirei munte
dar ochi eternitatea ta nu suie
deplin avântul slovei tale nu e
căzând în lumi de ape seci, mărunte.

iar clipa în zadaruri te încuie
de n-ai lucire de tăceri cărunte;
nimicul va veni să te înfrunte
și e tristețe multă la statuie.

prin stranii a tenebrelor aorte
curg umbre din o inimă letală,
din întuneric smulgi a ta petală
și distilezi murirea în retorte.

iar sângele tău cristic, din găoace
se stinge-n chinuri dionisiace.