Iar Dumnezeu e mort
în suflete ce se hrănesc prea des
cu o lumină din export
ci din lăuntru ea să vină
trebuincioasă-i, pe-nțeles...
Nu țin cu mine umbra
noaptea, mai ales
când iele joacă rumba
și stelele se vaită
că norii cei canini
sub ele vin în haită
iar tu de mine mult
distanțele-ți anini
și faci din ele cult...
Femeie, nu du grija
de fugă-n orizont
ce la picior ți-e tija
amorului de goană
ce-ți dă în tine ghiont...
Să-mi redevii icoană
atât îți cer, nu carnea
spre dragoste făr' de-ndurare
când demon se scornea
din iadul cel mai mare
și-n trupurile noastre fără vină
ca-n iadul lui gonea...
Revino, dă-mi lumină...!