îs zorii gata-n lume să erupă
în umbre locuiești, cu grea chirie
de spini visarea ta-i trandafirie
și-o șoaptă gându-i să îți întrerupă.

iar uneori istorii vorba-ți scrie
magie bând din eternala cupă
și sticle de infern ți se destupă
pe-aiurea ori în margini de sicrie.

să nu fii vânt naturii liniștite
și fulger să nu fii pe cer senin
de aprigele zvonuri nu-s citite.

a tale taine din zadar provin,
ai căutări de iaduri ispitite
da'n lacăte de tot ce e divin.