în șoapta ta, sublimă nălucire,
ca în pustiu îmi dai mirajul gurii;
sub soare fiert, sub patima căldurii
aduci adesea ploi de fericire.

în zarva cea de păsări a pădurii
ca-n templu intru, către rătăcire
fugind de om, tu-mi ești o tălmăcire
în sihăstriile învățăturii.

uitate graiuri codrul clopoțește
pe un tărâm al visului alpin
și-al vieții arbore mă însoțește.

răpus de-al tău deliciu-n trai deplin
eternitatea ta mă amețește
ca un pocal din cel mai aprig vin.