Cel care știe limba animalelor,
a lucrurilor animate și neanimate,
limba celor care înțeleg și nu înțeleg
a celor care văd și a celor care nu văd,
și-a contemplat imaginea în apă, revăzându-și străvechea patrie,
cu toate amintirile, și atunci a strigat îngrozitor:
Întors către lume, către tot ce are un corp.
declar suprafața pământului primejdioasă!
Întors către cei închiși în animale și plante,
previn: pământul e gol și locuit pe dinăuntru,
plin de sfere concentrice
închise unele în altele și deschise
prin guri către Poli!
Să nu ne încredem în protecția pământului,
oricând se poate deschide trăgându-ne în interior...
Să nu vă încredeți în stabilitate, îndoiți-vă de tot!
Amintiți-vă de cei supți de pământ,
deveniți jumătate oameni, jumătate umbre,
jumătate arbori, jumătate umbre,
jumătate animale, jumătate umbre,
toți purtând în fibrele lor călătoria în
sferele concentrice, în planeta capcană.
Se pot auzi încă urlete și gemete în umbra planetei
în căutarea propriei sale forme,
un hohot de zonă nedefinită.
Pământul e gol și locuit pe dinăuntru,
declar suprafața lui primejdioasă.