! când voi fi orb asemeni unui ochi pentru el însuși
și ca să-ajung la mine va trebui să mor
și clopot mic din ceară îmi va fi urechea
mai mândră ca o inimă de palmier
când voi fi sterp asemeni unei fete mari
și-oi înflori extatic pe sub umbre
(acoperit cu glas pământ până la ceafă
nu-i chipu-n care - ești vindecat de moarte!)
când voi fi orb avicol în liber aer,
dom, (ridicolul testicul îmi va fi
semn de om?), când voi fi orb
și mort și floarea o voi privi prin rădăcină
umbra de om trecând deasupra mea
îmi va chema gândul că voi fi viu
iar omului că va fi-ntins asemeni mie,
când soarele va bate corpul meu,
se va schimba în muzică neauzită de nimeni,
mâna mea dreaptă mă va fura
împărțindu-mă viermilor
mâna mea stângă mă va fura
împărțindu-mă viermilor
ca sulița străjerului floarea
mi s-o-mplânta în coasta stângă
între mâinile mele țintuit
ca între doi hoți!