în munți nu-s doruri către cântec, iată!
de roi de păsări liniștea zvonește
tristeți imunde mult ți le gonește,
se-adună feerii în tine, gloată...

pe-a lor măsură grai nu-i omenește
dumnezeiește cum în tril înoată
și în auz vecia îți dau toată
iar duhul tău cu miere se hrănește.

și pieri în anemii de vorbe iară,
pietroaie ce hârtia greu susține
chiar dacă rugăciunea plouă-n ceară.

iar crucea fără patimi te conține
și leneș porți penița ta în gheară
că slovele sunt parcă mai puține.