în strai de hram e floarea-n zori râzândă
iar dimineața e-o corolă-ntreagă
în noi tenebra de a fi o neagă
suind în sorți iubirile, la pândă.

din temnițe lumina se dezleagă
mergând pe trupul tău atât de blândă
de lin aduce-n văzul meu osândă
și rigă-n dulce chin să mă aleagă.

vărsând o șoaptă în a foii salbă
prăjită de cuvinte te arăți
venind din dragoste spre sus cu jalbă,
ai vrea în slovă s-ai eternități
de așezat în liniștea cea albă
și în hârtii zidind maternități...