Ochi prinși cu bolduri

de Charles Simic

traducerea: negruopac

Nimeni nu știe ce lungă e ziua de lucru
a morții
și cât de mult muncește el.
Firava soție mereu singură
călcând lenjeria morții.
Frumoasele fiice
aranjând morții masa pentru cină.
Vecinii jucând
cărți în curtea din spatele casei
ori stând pe trepte
bând bere. Moartea,
între timp, într-o ciudată
parte a orașului, se află în căutarea
cuiva cu o tuse violentă,
dar adresa, cumva este anapoda,
și nici măcar moartea nu o poate găsi
între toate acele uși zăvorâte…
și ploaia ce începe să cadă.
Va fi o noapte lungă și furtunoasă.
Moartea nu are măcar un ziar
să-și acopere capul, nici măcar o fisă
să-l sune pe cel care
ca într-un insectar se fixează cu bolduri,
se dezbracă încet, somnoros
întinzându-se gol
pe partea de pat a morții.