tăcerea s-a cuprins lichid cu șoapte
din gura ta ies fluturi de rostire
în mersul către sensuri și cinstire
e întuneric și purces în noapte.

iar tu ești a luminii povestire
cum stai, frumoasă-n adevăruri coapte...
din sânul tău să curgă-oleacă lapte
să bea un prunc de înger a vestire.

sub lună-i ceartă, raze-mprăștiate
prin nori adesea-n forul tern venind
având spinări de umbră-ncovoiate.

și uneori de tine ostenind
te învelesc în vise-abreviate
un somn de-o clipă-n oră devenind.