dezbracă-mă de timp
ca de-o pijama veche
să scap de ieri
să uit de mâine
dă-mi un astăzi lung
fără anotimp

vreau să zbor
acum
momentu-i potrivit
să-l transformăm în etern
fără furtuni solare
fără să mai schimbăm șosetele în fiecare zi

să ne purtăm desculți și fără pijama

n-au decât alții să ciugulească mereu din ieri
să poftească un mâine mai condimentat decât azi

îmi place
acum
până-n talpa fiecărei celule
mai ales când pășești pe vârfuri
pe creasta lor
***
dincolo de minutul acesta
nu există nimic care să conteze
poate doar spațiul dintre trupurile noastre goale
prin care picătura de nesomn își face loc

insomniile îmi căptușesc pereții sufletului
nu vreau să pierd nimic
lăsându-i lui mâine incertitudinea ca voi fi aici
doar clipa o strâng în pumni
dar nimeni nu m-a învățat
câtă veșnicie încape într-un sărut
nimeni până la tine

acum
e o monedă de schimb
care nu se devalorizează
o aruncăm întâmplător pe podeaua imaginației
cap
sau pajură

ioan grigoraÈ™ & liliana trif