și încă spun, pe limbile tăcerii
de prin adânc de cer lin stele basme
în geam îs flori, a gerului miasme
și-n răsuflarea lui ades te sperii.

cuprinsă de a visului tău spasme
te însoțești în somn cu efemerii
și zbori și cazi, lipsită de criterii
și-noți în apa dulce de fantasme.

și vine tot mai mult de zi fiirea
și-o să-ți trezesc în pântec fluturi iară
când îți voi bea cu ochii mei privirea.

un osemânt de pom în sobă piară
și hai să ne zidim în mănăstirea
în care lumi ni s-or apropiară.