&

0.8 miligrame de nicotină
în iarna aceasta atât de lungă
ca un tren încetinind între gările pustii

de fiecare dată când asculți / no life, no cry /

în spațiile vag aerisite / uriașele spații ale descompunerii repetate
ale ființelor mici

chiar acum sub unghii nu este carne
sunt alte organisme care se înfruptă ca și tine din necunoscut

miligrame de tăcere în fiecare dimineață
când soarele sparge bariera de la celălalt capăt al pământului
și mușcă din geamuri ca dintr-un cadavru abia stins

cerul sunt: păsările, norii și lunga mea respirație în aerul rarefiat al neputinței

miligrame de teamă cu care toți oamenii se hrănesc

pet-uri care așteaptă să fie reciclate
mizerie înfiptă în drumurile cele mai frumoase
(când te ridici & nu mai știi

ce moment al zilei este)

dar nici nu mai contează / orbirea se petrece treptat
când fumul se lipește de retină

și îți asigură protecție
au spus să nu ucidem nimic, cândva,

dar te uiți pe fereastră de undeva de sus
vezi toate insectele care vor să supraviețuiască

încă 0.8. miligrame de nicotină în corpul tău nesfințit / pentru că știi

asta e imposibil.