și iarăși e lumină descompusă
în lumânarea stând în putrezire
iar gura-n șoaptă e ca să te mire
de vâlvătaia rece-n cer adusă.

și e a zeilor de lut trezire
la a cuvintelor absurd redusă
în iarna asta pe glumire pusă
cu simulacre de înzăpezire.

o lebădă de grea tăcere-i vie
și să am cântec aș ucide-o-n ceas
mireasă-auzului, de leac să-mi fie.

tu, peste toate, faci la mine mas
și nu te-nfrici de-a slovelor stafie
ce-n oase de hârtie s-a retras.