-Spune aburita oglinda-oglinjoara
Balada dusilor din tara.
Balada celor ce-au plecat d-acasa,
Sa aiba bani si-apoi ceva pe masa.
Sa aiba bani si-un pic de libertate,
Orice si mult, indiferenti de sanatate.

Romani pribegi cu buletinu-n buzunar,
Plecati fara adrese, de viata n-au habar.
-De ce ar sta, le stau mai bine dusi,
Le-ar fi prea greu a sta unde sunt pusi.
Romanul vrea acolo s-aici sa-i mearga bine,
Poseda doua umbre, de el nici una nu se tine.
In fine, neamu-ntreg a emigrat,
Ca e pe tara hoti si soacra suparat.
Au luat in straita tuica si cu sunca
Si au plecat sa caute de munca.
Transpira la lopata, cu gandul la covrigi
Viseaza la sarmale, seminte, mamaligi .
Cei cu dinti de aur-par in palme stiu a cere ajutoare,
Dar nu prea stiu a pretui si-a multumi c-o floare .
Au luat cu ei nostalgia nuntilor cu hora si cu dar,
Cu strigate, scandaluri, finalu-i vai si-amar.
Si au mai luat soriciul porcului parlit ce-i credinta populara,
Iar datina la noi, nicicand nu vrea sa moara !


Pentru-acei ce au plecat fara adrese,
Sa-nvete la straini si sa le pese !
Cum se traieste simplu si modest,
Fara sa se laude ca vin din Est.
Ori fiti in occident un pic mai cizelati,
Ori la barbari mai incruntati !
Ajunsi la ei in casa vedeti probleme, criticati,
N-aveti morala-clasa, nu va suparati !
-Ca ati ales sa fiti pe-alor meleaguri
Unde grijile sunt doar niste fleacuri.
Priviti de sus pe cei ce v-au primit,
-Voila, de ce Romanul nu-i asa iubit !
Avem de secole un "ego" supradimensionat,
Se vede la T.V. : se manca mult rahat.
Grasii mei nationalisti de stadioane,
Au cam uitat cand le-au fost foame.
Azi instariti cu mintea cronic-mutilata,
Pe cap ar tot purta o coronita inflorata,
Din bete de chibrit si papadie fara zile,
Acei corupti falosi si mandrii ca au pile.
-Pe cine-ati pus in parlament sa reprezinte ?
-Sorry confrati, nici el dar nici voi n-aveti minte .
Doar la noi e-o zodie in plus  megalomana,
Ce ne scoate din sfera unitatii si umana.
Va place sa plutiti pe dedesupt,
N-aveti coloana, bunul simt s-a rupt.
Interlopii-s la putere,
Sunt peste tot in primarii si ministere
Si se ocupa numai cu lucruri marunte,
Caci ce e greu, le e frica sa-nfrunte.
Nu ma casun pe tara gratos cu salbaticie,
Ca Paunescu-n momentul sau de agonie
Cand in tara sa el si-a bagat-o
Fiind pe patul mortii...- cine i-a sculat-o ?

Romani ce ati iesit cu buletinu-n lumea mare,
Se vede ca veniti de unde-i suparare.
Caci gandu' e blocat acasa la tarla,
Sa v-o pazeasca neamu', cineva.
Dupa trei iepuri calare ati plecat,
De soarta tarii nu prea v-a pasat.
Romanii mei ce mult umblati,
Nici voi nu stiti ce vreti, ce cautati.
Si daca tot sunteti plecati,
Respect la gazde sa lasati !
Ca sa nu-ntelegeti varianta care vreti,
Cititi de multe ori incet, nu beti !

Pe plaiurile ca niciunde, prin sange ne-au trecut barbari,
Nici prea urati nici prea frumosi, ne credem cei mai tari.
La noi, sa nu uitam, de secole asa a fost mereu,
Tot luminatu ' ce-a condus se credea un Zeu.
Oriunde-n lume ne aflam, ne criticam nu ne-ndragim,
Apoi ca vremea ne schimbam, uniti am vrea sa fim.
Decebal Dracula, Mircea sau Stefan,
Azi plaiurile voastre nu mai fac un ban.
Aurul din Apuseni miroase-a cianura,
Iar din paduri si frunzele se fura.
Cate eforturi, timp pierdut si cata energie,
S-avem sa fim sa facem si sa fie .
Necaz c-avem visuri mari si idealuri imposibil de cuprins,
Dar si mai mare, cand ne multumim cu scopuri prea usor de atins.
C-avem in glanda maretie,
Ne laudam si facem galagie.
Ne credem cei mai mari inventatori,
Ne pupam singuri, ne dam flori.

-As vrea sa stiu nestearsa oglinda-oglinjoara,
De va veni-ntr-o zi, acea schimbare-n tara.
Nu am fost martor la revolutia furata,
C-am profitat cand sansa mia fost data
Si am plecat pe vremea comunista,
Plecat fara retur in tara mea cea trista.
In urma mea-i trecutu' si-un popor,
N-am lacrimi-nostalgie nu mie dor .
Azi fericit, o duc cum pot in saracie exemplara,
Sufar de bine, iar sanatatea continua sa ma doara.
Viata-mi e goala de dezastru,
Pe strada mea ceru-i albastru.
Si eu ma-ntreb de ce nu vreau sa merg acasa,
E simplu de ghicit: -inteligenta nu ma lasa.
Mai bine te invit la mine ca sa vii,
Dar nu-mi aduci manele ci numai poezii.

Am faurit in versuri ce altii susotesc
Si n-au curaju-a spune ce mai mereu gandesc.
Obosit, am aruncat oglinda-n abisul tacut
Sa nu mai stiu de nimeni si trecut.
C-o singura culoare gri am pictat tabloul Romanesc,
Din somnul vostru mutilat sperand sa va trezesc.

Dar din pacate...
Neschimbati ve-ti fi ca de-obicei !
Valoarea voastra nu-i umana...ci in Lei.



Florin Brrr .