Au luat foc pădurile, miriștea,
melcii au luat-o la fugă care-ncotro ...
Pompierii trag de ploaie
așa cum amanții
trag de sânii femeilor înfierbântate,

nimic din ce-am visat -
doar geamul deschis către moarte.

Ieși, îți spun, din inima mea,
șarpe cavernos,
trag de cravata cu picățele, se-năbușă,
acesta este spasmul nerușinării
celor ce trec
prin sângele hoațelor de bărbați,

mă opresc să respir
și toate lucrurile devin inutile,

la ceasul acesta mă-ntreb
de ce în patul în care am adormit
nu e nimeni,
de ce am mâinile arse și
de ce trec cu plugul peste morminte.




MEMORIA HIENEI, 2018