cu Dumnezeu stăteam la o agapă
și îi spuneam de mine toate cele...
în duh îmi tremurau pe foc surcele
iar pe acoperiș cădea o apă.

la ceasul sfânt al rugăciunii mele
vorbeam cu Domnul graiuri care-mi scapă
că de atunci memorii nu m-adapă
și chip cioplit mi-am făurit în stele.

mi-e dor de tine, Doamne, dar n-am cale
spre Raiul tău din veșnicul zenit,
spre rosturile liniștilor Tale.

am doar corole de mister venit
să plouă-n a păcatului petale
pe-un drum pierzaniei ademenit.