venind, mirarea-n taine se înfipse
sub infernala gândului umblare
pe-un vis micuț de-a ști în șa călare
și dănțuind prin ploi și-apocalipse.

iar prin grădini iubite iar de floare
mai dorm a frumuseților elipse
în rosturi ce-s omise-n grai de lipse
a vorbelor în fața ta, splendoare...!

că în corola trupului tău, nimfă
îmi scald privirea și întregul duh
parfumul tău mi-e-al zborului văzduh
și sânge-mi ești și leac de dor în limfă.

uimirea în mistere-i miez în ou
sorbind din ceașca unui vag ecou.