Voi fi cu tine…

Aștept să-mi spui iar vorbe dulci și flori deasupra să-mi arunci și praf de stele…
De dorul tău eu nu mai pot și fac ce fac și-l dărui tot iubirii mele.
Ești tot departe și nu știu, cu ce cuvinte să îți scriu, să vii la mine,
Într-o scrisoare vei vedea, cât suflet eu am pus în ea, cât drag de tine…

Iubirea-i greu să o descrii, legat în lanțuri poți să fii, dar lupți cu toate;
Nici frig, nici ploaie și nici vânt, nu te aruncă la pământ, nu-i dor în rate…
E dor in inimă și-n gând, cu ochii minții sărutând dulceața gurii,
E vis ascuns în visul tău, urcuș pe stânci, căderi în hău, opusul urii…

Mai vreau să-ți spun ce drag îmi eșți, ce fericire-i când iubești, ce încântare!
Să ne iubim necontenit, sub cerul verii însorit, ori pe ninsoare;
Să ne ne iubim atât îți cer, eu viața toată ți-o ofer cât sunt cu tine
Și dincolo de cel sfârșit, visat în raiul pomenit de legi divine;

Să ne iubim lângă izvor, dar și-n al casei drag pridvor, azi neuitare…
Aici te-aștept cu mare drag, cu flori îți voi ieși în prag și-o-mbrățișare...
Și când scrisoarea o deschizi, o clipă ochii de-i închizi, privind spre mine
Să știi că-ntotdeauna eu în preajma ta voi fi mereu, voi fi cu tine!