Ce suntem când ne știm iubiți aceea vom rămâne
În veci de veci de la iubire-n sus
Mireasma vinului se-mprăștie în pâine
Unde-o jertfă-n taină s-a depus

Fiul risipitor că e iubit știe
Altfel cum să se smulgă să bată atâta drum
Să ia calea întoarcerii e-o veșnicie
Din pulbere să iasă și din scrum

De nu l-ar fi-nsoțit în cea din urmă ură
Lacrima Părintelui l-a-nvins
Ce l-a întrezărit la cotitură
Când mâneca de ochi i s-a atins

volumul „Imnele iubirii”