cu suflete-n oglinzi interioare
ne cumpăram din veșnicii seninul
pe-un zlot pe care ne-am vândut veninul
și ce absență a tăcerii doare.

în lutul nostru se isca divinul
la veste-n mântuiri ulterioare
un drum ni se ivea de sub picioare,
din ochi nemoartea ne sorbea salinul.

se-apropie iertări în preacuvinte
din crezul la albastru folosit
spre a nefi de-aducere aminte.

în vorbe mari doar iadul ni-i ursit
așa că-n rugăciune ducem dinte
ce cu amaruri ne-a mai îndesit.