în patria grădinii floarea țese
pe ochii tăi vecie-n încântare
iar nările te dor de aer tare
prin zbucium de parfumuri ne-nțelese.

așezi corola dulce pe cântare
și sapi la rădăcini tulpini mirese
să vezi de unde nemurirea iese
să ne aline fără încetare.

ai smuls un trandafir din tina sfântă
și blând ai plâns pe proaspătul lui leș,
fiori de frumusețe-n tine-avântă.

iar taina te inundă fără greș,
la umbra apelor ce-n ploaie cântă
ți-e zvonul de renașteri megieș.