m-am mutat
la o stradă distanță
poate la o galaxie...
de-aici prind mai ușor diminețile
și tramvaiul acela...
am timp să-mi recunosc verdele
bucata de suflet dată cu albastru
să știu perfect că prima la dreapta
oricând m-așteaptă o pasăre...
habar nu mai am cum este
să întinzi mâna
să ți-o smucești
plină de gol

m-am mutat
acolo unde cândva amândoi
încercam să ne oprim împreună
ne întrebam cum ar fi dincolo
dincolo de marea barieră
fiecare înțelegea în codul propriu...

m-am mutat
cânt desculță prin ierburi
în toi de iarnă găsesc muguri
am o fântână întreagă
îngerul neîmpușcat

m-am mutat
între noi există multe
de pildă muntele-acesta și cuvântul pe care
din vocație / din nepricepere / din obstinație
îl citești în oglindă
.... o apă neîmblânzită
pădurea sălbatică
ditamai babelul

!nuuu, nu te-aud
deși m-atingi cu cotul!

m-am mutat
când soarele își începe festinul
mă strigă la sine
înfometat te zbați să prinzi... să prinzi...
niciodată nu mi-a fost teamă
să-mi țin pe genunchi lumina
când delira și avea friguri
trăgeai cu praștia-n ceruri
exact pe mine mă nimereai
spuneai că-i o glumă
un hobby nevinovat
ceva de genul…

m-am-mu-tat.